Am spus eu ca nu mai recurg la astfel de postari kilometrice in care vorbesc de mai multe filme sau carti dar iar s-au adunat cateva filme care cred ca ar fi alegeri foarte bune in cazul in care intr-o seara vreti sa vedeti ceva diferit.
Cleo de 5 a 7 (1962) urmareste doua ore din viata unei cantarete capricioase si egoiste. In asteptarea rezultatului unor analize ea se plimba pe strazile Parisului, face cumparaturi, se intalneste cu prieteni mai vechi sau cunoaste alte personaje. Intr-un fel e corespondentul in cinematografie a ceea ce vorbeam intr-un post mai jos despre Paris pentru ca in paralel cu povestea lui Cleo ne este prezentat acel Paris al cafenelelor galagioase, stradutelor aglomerate si atelierelor de arta. Se experimenteaza mult in film, are unele cadre surprinzatoare care te fac sa treci peste povestea des intalnita in astfel de filme. De exemplu mie mi-a placut scena de deschidere in care aflam despre viata lui Cleo o multime de detalii prin intermediul unei ghicitoare, inainte sa vedem personajul. Cleo de 5 a 7 este regizat de Agnes Varda care, pentru cei care pot sa ajunga, are un film autobiografic in cadrul Festivalului de Film European de anul acesta.
L’Histoire d’Adele H.(1975) Nu as fi ghicit ca este regizat de Truffaut. Un film intunecat care are la baza jurnalul tinut de fiica lui Victor Hugo in perioada de dupa moartea surorii sale, cand, indragostita de un locotenent, fuge de acasa si-si ascunde identitatea, urmandu-l pe acesta in Halifax si Barbados. In momentul in care este respinsa si el se casatoreste cu altcineva, dragostea se transforma in obsesie si mai apoi in nebunie. Nu stiu cat de mult se apropie aceasta poveste romantata de adevar dar nu-mi amintesc sa o fi vazut pe Isabelle Adjani intr-un rol care sa-i dea ocazia sa joace asa. Filmul este, pentru mine cel putin, o dovada ca o actrita care interpreteaza foarte bine un rol nu transforma automat pelicula intr-una buna.
Noche de Los Girasoles (2006) este un film puzzle pe care nu prea stiu unde sa-l incadrez: drama, thriller…Porneste de la o crima comisa intr-un lan de floarea soarelui, si de aici pelicula e impartita in 6 episoade interconectate care au legatura cu acea crima, fiecare din ele prezentand perspectiva unui personaj sau a unui grup de personaje: doi locuitori ai unui sat izolat de lume, un agent de vanzari, o echipa de speologi care cerceteaza o pestera nou descoperita, politistul orasului care pare a fi singurul care vrea sa afle adevarul. Filmul demonstreaza cat de inselatoare poate fi perspectiva unei singure persoane si ca raul sau moralitatea in general sunt notiuni relative: o persoana considerata “buna” poate deveni un ucigas in cateva secunde daca apare o motivatie, alta care ar trebui sa apere legea ar santaja fara sa ezite daca ar avea ocazia.
Cinq Fois Deux( 2004) prezinta viata unui cuplu impartita in cinci secevente dar acestea sunt inversate din punct de vedere cronologic. Astfel, scena de deschidere a filmului este cea in care Marion si Gilles divorteaza iar pana la sfarsitul filmului trecem prin toate etapele cuplului pana in momentul in care s-au cunoscut. In ciuda modului in care a fost conceput filmul si a faptului ca-ti starneste curiozitatea de la o secventa la alta, mi s-a parut prea incarcat de clisee, regizorul a ales o poveste atat de comuna incat e imposibil sa nu fi experimentat sau sa fi vazut la cei din jur una din situatiile sau problemele infatisate. Nu mi-a placut nici actrita din rolul principal dar ramane totusi un film de vazut intr-o dupa-amiaza cand vrei sa lenevesti si sa vezi un film relaxant.
Un Coeur en Hiver(1992) Pot sa spun ca filmul regizat de Claude Sautet este o poveste de dragoste atipica pe muzica de Ravel. Atipica prin reactiile personajelor si deznodamant, pentru ca la prima vedere pare a fi o poveste despre un triunghi amoros spusa de atatia alti regizori. Daniel Auteuil interpreteaza un lutier tacut, enigmatic a carui existenta se invarte numai in jurul muzicii si a instrumentelor pe care le creeaza. Pana in momentul in care in viata partenerului sau de afaceri intra Camille, o violonista interpretata de Emmanuelle Beart care destrama rutina atat de confortabila din viata lui Stephane si schimba modul in care cele 3 personaje interactioneaza. Un film sofisticat in care totul se potriveste, de la alegerea actorilor pana la muzica
lui Ravel care puncteaza atat de frumos emotiile personajelor.
mi-ai citit gândurile. chiar căutam să văd un film interesant în seara asta. thx
Ma ia asa o rusine cand imi dau seama ca nu am auzit de niciunul dar ma cred cunoscatoare de cinema. Cinq Fois Deux cred ca am sa-l vad cel mai repede.
interesante filme! chiar aveam nevoie de astfel de recomandari, ca mi s-a luat de porcariile americanilor
@o picatura sper sa gasesti unul care sa-ti placa
@ela sunt atat de multe filme bune mai putin cunoscute ca ma indoiesc ca ar exista asemenea persoane-pe care sa le putem numi cunoscatoare de cinema, cu exceptia criticilor de film desigur
@1307 presupunand ca te referi numai la cele recente, mai comerciale, sa stii ca si eu am o perioada in care nu mai vad decat foarte rar filme americane iar cand o fac ma uit la unele mai vechi
e foarte interesant sa pui in relatie finalul (inceputul) lui 5×2 cu finalul din urmatorul film a lui Ozon, le temps qui reste. La finalul lui 5×2, cei doi pornesc o poveste de dragoste, dar apusul anunta finalul trist al relatiei. In finalul lui le temps qui reste, fotograful homosexual moare pe plaja pe fundalul unui rasarit fabulos. El moare, dar lasa in urma o viata care incolteste. Daca nu l-ai vazut, ti-l recomand.
l-am luat in perioada cand am vazut mi vida sin mi si nu vroiam sa le compar in vreun fel asa ca l-am lasat pe altadata. atunci numele regizorului nu-mi spunea nimic, poate acum ar fi momentul potrivit sa-l vad
Un mic offtopic: primesti o leapsa frumoasa?
Mi-as dori sa-ti citesc raspunsurile!
o sa raspund una din zilele viitoare
Un Coeur en Hiver cred ca l-am vazut de 10 ori. Este un film exceptional.
din filmele de mai sus mi-a placut cel mai mult dar m-a facut curioasa in privinta lui claude sautet pentru ca nu i-am mai vazut filmele.am si “classe tous risques” dar pare a fi total diferit
A propos de Le temps qui reste… sfarsitul “merita toti banii”. “5×2″ este unul dintre cele mai greu de “decriptat” filme ale lui Francois Ozon. Iti recomand, daca o sa ai timp, si “Swimming Pool”, “Les amants criminels” pe care l-am vazut pe Arte acum multi ani si care m-a socat extrem de tare, “8 femmes” despre care stie toate lumea cred si “Gouttes d’eau sur pierres brûlantes”. Ozon, nu stiu care este background-ul lui, insereaza cel putin o secventa gay in filmele sale (daca imi aduc aminte binem chiar si in 5X2, fratele blondei e gay – nu conteaza!).
Mi-ai stimulat interesul si o sa vad si eu “Un Coeur en Hiver”.
incepe sa-mi placa, discutia se transforma incetul cu incetul din “ce filme am vazut” in “cate filme am de vazut!!!!”
si ai dreptate cu personajul gay, doar ca e vorba de fratele lui, nu al ei