03
Jul
08

Umbra vantului

“Umbra vantului” este o carte pe care am cumparat-o dintr-un impuls de moment, fara sa stiu nimic despre subiect sau Carlos Ruiz Zafon, doar cateva cuvinte citite fugitiv intr-un articol avand ca tema orasele ca personaje de carte. Daca as fi stiut ca autorul a lucrat in publicitate, a scris doar literatura pentru copii, compune muzica pentru televiziune si este scenarist in Los Angeles poate as fi privit-o cu alti ochi sau chiar ar fi ramas in raftul librariei. Cine stie? Important este ca s-a dovedit a fi una din cartile in paginile carora m-am pierdut si de care m-am despartit cu greu.

Cu exceptia unui capitol, actiunea este plasata intr-o Barcelona intunecata, permanent invaluita in ceata, care poarta inca semnele razboiului civil. Avand o structura circulara, “Umbra vantului” se deschide cu prezentarea Cimitirului Cartilor Uitate, o cladire din zona veche a orasului, ce ascunde o biblioteca labirintica adapostind volumele unor autori necunoscuti sau uitati cu timpul. Mi-a placut foarte mult ritualul imaginat de Zafon: cel care intra prima data in Cimitirul Cartilor Uitate trebuie sa adopte o carte din cele care asteapta sa fie salvate de la uitare, carti care poarta o parte din sufletul celor care le-au citit, le-au trait sau visat. In aceste imprejurari Daniel Sempere ajunge sa aleaga “Umbra vantului”scrisa de Julian Carax, un autor necunoscut, disparut fara urma la sfarsitul Razboiului Civil Spaniol, si ale carui putine opere tiparite fie sunt cautate de colectionari, fie ajung sa fie arse de un personaj misterios.

Din momentul in care citeste cartea, Sempere incearca sa afle detalii despre viata si opera scriitorului, chiar daca asta inseamna sa scoata la lumina amintiri, secrete, personaje periculoase, intrigi, vendete si chiar crime. Este interesant modul in care autorul construieste treptat imaginea lui Julian Carax ca un joc de puzzle, prin intermediul cartilor scrise, marturiilor persoanelor care l-au cunoscut, fotografiilor de familie sau scrisorilor gasite.

De-a lungul lecturii putem observa cum sunt conturate de fapt doua vieti asemanatoare, romanul capatand nuante de bildungsroman atat pentru Daniel Sempere cat si pentru Julian Carax. Cu cat ne sunt oferite mai multe indicii pentru a descifra personajul lui Carax, cu atat avem senzatia ca Daniel Sempere paseste pe urmele acestuia.

Ce consider insa un minus al cartii este modul facil as spune in care scriitorul a ales sa dezvaluie misterul, sa destrame tensiunea creata cu atata maiestrie in prima parte a romanului, prin cuvintele unei scrisori apartinand unei femei din trecutul lui Carax. Cu exceptia finalul previzibil, “Umbra vantului” ramane o carte captivanta, usor de citit prin ritmul alert impus de autor, imbina detalii din istoria Spaniei cu elemente de roman gotic, dand impresia celui care o citeste ca in urmatoarea pagina i se va dezvalui o alta imagine a Barcelonei sau o fantasma a trecutului personajelor.

“Unul din trucurile copilariei e ca nu-i nevoie sa intelegi un lucru ca sa-l simti. Cand ratiunea devine capabila sa inteleaga cele intamplate, ranile din inima sunt deja prea adanci”.

“Nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc ca, daca eu, din pura intamplare, descoperisem un intreg univers intr-o singura carte necunoscuta din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii ramaneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simtit inconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri si de suflete fara stapan, care se cufundau intr-un ocean de bezna, in timp ce lumea care palpita in afara acelor ziduri isi pierdea memoria pe nestiute, zi dupa zi, simtindu-se cu atat mai inteleapta cu cat uita mai mult

Advertisements

9 Responses to “Umbra vantului”


  1. 1 haibidu
    August 25, 2008 at 7:21 pm

    excelenta carte. mi-a fost recomandata de un cuplu suedez, amindoi in jur de 60 de ani, care fac parte dintr-un fel de reading-circle. mi-e greu sa-mi imaginez pensionari romani cu astfel de ‘apucaturi’ sau chiar pe mine, peste 30 de ani, citind cu aceeasi pasiune.

  2. 2 moonlightblues
    August 25, 2008 at 9:20 pm

    eu sunt optimista ­čśŤ poate printre campionatele de table si plimbarile de catei din parcuri o sa-si faca loc si asa ceva

  3. 3 djdiu
    October 14, 2008 at 10:50 am

    Cartea e extraordinara ­čÖé
    Merita citita…i-o recomand oricui
    Pe mine pur si simplu m-a cucerit :X :X :X
    Desi nici mie nu mi-a placut cum a fost dezlegat misterul
    personajul preferat: Bea

  4. 4 ancutza
    November 26, 2008 at 6:13 pm

    cartea a fost una dintre acele carti pe care nu as vrea niciodata sa le termin…imi plac cartile de genul acesteia si v-o recomand cu incredere…cartea o sa va captiveze fara sa va dati seama….

  5. 5 carla scortisoara
    March 16, 2009 at 4:04 pm

    acum am ajuns la pagina 385.”umbra vantului”,dincolo de toate cartile…a reusit sa ma adanceasca atat de mult in ea incat am inceput sa traiesc intre filele ei…alaturi de clara,ale carei degete miros a scortisoara,alaturi de daniel si de tatal lui,alaturi de penelope si …la urma urmei de cimitirul cartilor uitate…mi-a placut mult…abia astept sa o termin…

  6. March 19, 2009 at 11:37 am

    Scortioara- ce frumos si aromat suna! ­čÖé

    Eu am citit “Umbra vantului” in urma unei publicitati intense pe un forum. Omul era atat de fermecat, de innebunit dupa carte, incat am zis ca trebuie sa o citesc, si in plus, mereu mi-au placut cartile despre carti si despre pasiunea cititorilor. Nu m-a dezamagit deloc, spre deosebire de alte carti citite la recomandari… E una dintre lecturile care merita recitite, si mai ales atunci cand se mai duce din magia fiecarei zile. Sper ca Poliromul sa editeze si urmatoarea lui carte, pentru ca sunt sigura ca Umbra Vantului a fost un succes.

  7. 7 moonlightblues
    March 19, 2009 at 11:45 am

    Jocul ingerului este deja in noutatile editoriale ale primaverii ­čÖé asa ca o sa apara curand…nu ma asteptam sa se miste asa repede lucrurile ca de-abia a aparut in afara

  8. March 27, 2009 at 1:23 pm

    Intr-adevar, o carte care te cucereste. O experienta care as vrea sa continue si odata cu intoarcerea ultimei pagini…

  9. March 28, 2009 at 9:39 pm

    multumesc pentru carti, sper sa-ti ajunga inapoi nevatamate.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


in cautarea filmelor pierdute

Bookdepository

buy the book from The Book Depository, free delivery

Coltul colectionarului



%d bloggers like this: