07
Sep
08

Umbra – Ismail Kadare

In cautarea unor carti mai putin cunoscute, care sa ma surprinda cu ceva nou, in ultimele zile am ales autori care pana acum nu m-au facut curioasa sa-i citesc. Thomas Brussig, Paul Bowles si Ismail Kadare, un scriitor albanez controversat care, ca si alti autori nevoiti sa scrie sub cenzura, a obtinut azil politic in Franta. Detaliile vietii lui Kadare, prin prisma carora “Umbra’ devine pana la un punct un roman autobiografic, m-au facut sa ma gandesc si la Andrei Makine, un alt scriitor din Est care a gasit adapost si recunoastere in Franta, in romanele sale intalnind aceeasi tema a dublei identitati si a dublei culturi. Asemanarile insa se opresc aici pentru ca stilurile celor doi mi s-au parut foarte diferite.

Romanul “Umbra” urmareste un regizor albanez care se bucura de privilegiul de a calatori la Paris datorita unor schimburi culturale. Inceputul cartii nu anunta nimic interesant, dar aceste calatorii repetate ale personajului intre Franta si Albania reprezinta pretextul folosit de Kadare pentru a analiza conditia intelectualilor sub cenzura ideologica. Parisul plin de viata, cafenelele aglomerate, receptiile stralucitoare, libertatea relativa de care se bucura in acest spatiu sunt prezentate in opozitie cu lumea lasata in urma cu fiecare calatorie: o lume rece, intunecata, sub semnul mortii, in care chiar si timpul se scurge altfel.

E interesant si modul in care la nivel stilistic scriitorul transforma fiecare spatiu si personaj intr-un simbol: sora, fratele, mama, lumina, oglinda, moartea, mormantul, diavolul. O cartea cu numeroase referinte culturale, de la “Divina Comedie”, la mitologia greaca si legenda albaneza a lui Konstandin si a Doruntinei:

“In lumea aceasta oamenii nu fac altceva decat sa repete aceeasi poveste. Sunt diferite doar ochii, parul si statura, asa cum se intampla cu actorii, care-si dau jos peruca si alerga inapoi pe scena sa-si joace rolul urmator. Oricat am incerca sa ne ferim de asta, nu putem sa nu ne conformam semnalelor pe care le primim si nici sa evitam identificarea cu cavalerul medieval, pentru ca toate, si fraiele si itinerariul si orice altceva au fost stabilite cu mult timp in urma. “

“Intotdeauna am considerat ca prabusirea unui regim politic se manifesta cel mai spectaculos si evident prin trecerea rapida a vilelor de pe litoral de la cei invinsi la invingatori. Iar primele care simt pe pielea lor nenorocirea sunt doamnele din inalta societate, ai caror umeri, de pe care au fost smulse bijuteriile si broderiile grele, se inconvoaie in asteptarea loviturii urmatoare. Inca putin si in lumina alba a lunii as fi putut zari perlele risipite, amestecate cu bucati de scoica si cuart stralucitor, ale unor aristocrate imaginare.”

“Masinaria, vartelnita timpului scotea rebuturi. Ghemuite, parca deformate de paralizie, zilele se nasteau cu seara la inceput si dimineata la sfarsit. Ani cu doua ierni si o toamna intre ele, si mai rau, trei veri la rand si o iarna atarnand jalnic. Dar cel mai trist era sa vezi timpul scurgandu-se invers.”

Advertisements

5 Responses to “Umbra – Ismail Kadare”


  1. September 10, 2008 at 10:11 pm

    Imi place mult citatul cu oamenii care repeta aceeasi poveste. Are ceva in comun cu veacul de singuratate a lui Marquez 🙂

  2. January 31, 2009 at 10:56 am

    Eu l-am descoperit pe Kadare prin romanul sau, Anul negru, a carui scriitura pregnanta, dand la iveala personaje specifice balcanilor, pline de farmecul acela al taranului pentru care Zorba Grecul sta drept model, m-a cucerit definitiv. N-am citit insa Umbra, dar trebuie sa recunosc ca scurta ta recenzie, si cele cateva citate oferite, de o certa valoare literara, ma vor face sa caut cartea asta prin librarii.
    In alta ordine de idei, pentru mine o carte buna nu este o carte prin care ceva precum o realitate social-politica (fie ea problema libertatii intr-o societate inchisa) este pusa in termeni transanti – imi ajunge un reportaj bun pentru asta, un eseu, etc. – ci o carte a careui miza este, mai presus de oricare alta, una literara. Nu cred decat in literatura pentru literatura si de dragul placerii estetice insesi.

  3. January 31, 2009 at 11:01 am

    p.s.@Laura imagiea timpului scurgandu-se invers, “insistenta” timpului, este intr-adevar o variatiune pe teme marqueziene – a carei implinire fara rest nu este insa in “Veacul de singuratate”, cred, ci in “Toamna patriarhului” unde timpul este contorsionat sau diluat, imaginar sau real, incepand nicaieri si sfarsind niciunde
    http://www.paulgsandu.wordpress.com

  4. 4 Andreea
    January 4, 2012 at 7:41 pm

    Am citit PALATUL VISELOR si m’am indragostit imediat de profunzimea ei. De asemenea, am mai citit scris tot de Kadare si MESAGERII PLOII. Si asta mi’a placut foarte mult. In ceea ce priveste UMBRA, recomand cartea tuturor celor ce nu au citit’o


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: