13
Sep
08

Aimer pour la beauté du geste

Puteam sa sustin fara nicio ezitare ca nu-mi plac musical-urile facute in prezent. Dar intr-o noapte, un film care nu anunta decat o comedie usoara si simpatica ma face sa-mi reconsider pozitia razboinica fata de acest gen, prin naturaletea jocului actorilor si imaginea Parisului rece, invaluit in ploaie, in tonuri de gri sau culori pastelate, perfect in acord  cu starile personajelor si secventele muzicale.

Les Chansons d’amour (2007) este a treia colaborare intre regizorul Christophe Honore si Louis Garrel, povestea de dragoste dintre 3 persoane, spusa de-a lungul a 3 acte si 13 cantece. Povestea unui ménage à trois, la inceput amuzanta, jucausa, neconventionala, care spre sfarsit capata accente triste, nostalgice, spusa prin intermediul muzicii lui Alex Beaupain, fredonata dezinvolt de personaje pe strazi, in cafenele sau parcuri.

Mi-a placut  familia imaginata de regizor pentru Julie, pentru ca-ti lasa impresia ca undeva, pe o straduta in Paris traieste o asemenea familie, si mai ales modul in care Chiara Mastroianni intra in rolul surorii care cauta raspunsuri. Totusi, sunt sigura ca scenele mai indraznete cu persoane de acelasi sex fac filmul dificil de urmarit pentru unele persoane. Din punctul asta de vedere, desi atmosfera este una diferita, l-am asociat cu The dreamers (2003) regizat de Bertolucci, poate si din cauza aparitiei lui Garrel in ambele filme.

Vorbeam de curand cu un prieten  despre listele cu filme celebre “care trebuie vazute” si cum ne limiteaza astfel de liste posibilitatea de a cauta alte filme, mai putin cunoscute. Les Chansons d’amour este un asemenea film: nu e printre primele in topurile de pe imdb sau alte site-uri asemanatoare si nu are actori cu nume sonore, insa se potriveste perfect in decorul unei dupa-amieze ploioase de septembrie.

Advertisements

7 Responses to “Aimer pour la beauté du geste”


  1. September 13, 2008 at 5:14 pm

    ai pomenit The Dreamers asa ca o sa-i dau o sansa 🙂 In ce priveste filmele muzicale, Moulin Rouge nu ti-a placut? sau Sweenie Todd?

  2. 2 moonlightblues
    September 13, 2008 at 8:58 pm

    E adevarat ca din ultimii ani as alege Moulin Rouge sau Chicago dar sa spunem ca daca as avea un alt film, cu un subiect cat de cat interesant si un musical as alege prima varianta….nu stiu de ce…daca am chef de un musical prefer sa revad unul din anii ’50-60…As vrea sa vad insa mai multe incercari de genul filmului de mai sus, in care trecerea la secventele cantate se face natural, spontan, uneori in mijlocul unei discutii, nu-ti lasa impresia ca se pregateste o scena de teatru…Sweenie Todd nu am vazut inca, asa ca nu ma pot pronunta 😛

  3. September 14, 2008 at 5:17 pm

    Te rog sa-l vezi. E exact cum spui trecerea la secventele cantate se face in mijlocul unei discutii 🙂 spontan. Iar muzica e f frumoasa.

  4. September 14, 2008 at 8:49 pm

    Iti recomand “Mamma Mia!” (2008) – e pe muzica de ABBA si e absolut superb. In ceea ce priveste Les Chansons d’amour o sa-l caut. Suna bine. Iubesc Parisul si orice “intalnire” cu el imi face placere 🙂

  5. 5 moonlightblues
    September 14, 2008 at 10:03 pm

    Stiu ce vrei sa spui cu Parisul…eu am dat-o dintr-o faza a regizorilor nordici intr-una a celor francezi asa ca ultimele zile am vazut si revazut numai astfel de filme…de muzica nici nu mai vorbesc 😛

  6. September 17, 2008 at 9:39 am

    Ce abba, ce horror-muzical-whatever? Mai bine te uiti la Funny Face sau asa ceva

  7. 7 moonlightblues
    September 18, 2008 at 8:54 am

    L-am vazut acum cateva saptamani… este unul din filmele “de revazut” de care vorbeam mai sus 😛


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: