03
Oct
08

Chipul tau maine

Tocmai am terminat de citit Chipul tau, maine. Febra si lance de Javier Marias, poate cartea cea mai abandonata din biblioteca mea 🙂 La fiecare noua incercare, renuntam  dupa primele pagini chinuite, consolandu-ma ca o voi citi cu siguranta pana la aparitia urmatorului volum din trilogie. In cele din urma Poliromul l-a dat uitarii pe Marias iar eu am ajuns sa ma intreb cum  frazele interminabile si  intortocheate odata mi s-au parut acum atat de interesante si bine scrise.

Pe scurt, este o carte despre incredere si tradare, dar mi-a fost destul de greu sa o plasez intr-o anumita categorie sau gen. Recent despartit de sotie si lucrand in Londra, Jaques Deza este abordat de membrii unor servicii secrete pentru a deveni interpret de vieti omenesti, analizand comportamentul, gesturile si reactiile unor persoane. Cu un asemenea subiect, Marias transforma discutiile sau amintirile personajelor intr-o adevarata meditatie asupra posibilitatii de a cunoaste ce se ascunde sub masca persoanelor din jurul nostru, sau masura in care le putem anticipa actiunile. Textului nu-i lipseste nici incarcatura istorica pentru ca retrospectiv, personajele pun in discutie atat Razboiul civil din Spania cat si Al Doilea Razboi Mondial.

Chipul tau, maine nu e in niciun caz o carte pe care sa o citesti fragmentat in metrou sau autobuz, trebuie sa-i acorzi toata atentia. Frazele lungi, sofisticate, iti lasa impresia ca fiecare ascunde propria poveste, al carei sfarsit nu-ti va fi dezvaluit in cazul in care mintea iti zboara o clipa la altceva. Am vazut prin librarii Inima atat de alba asa ca sper sa o citesc cat de curand, sunt curioasa daca autorul pastreaza acelasi stil si in alte romane.

“N-ar trebui sa istorisim niciodata nimic, nici sa dam informatii, nici sa spunem povesti, nici sa facem ca oamenii sa-si aduca aminte de fiinte care nu au existat niciodata si nu au calcat pe acest pamant, daramite sa strabata lumea, ori daca au trecut pe aici erau la adapost de orice primejdie, cufundate in uitarea capricioasa si nesigura. Sa povestesti e aproape intotdeauna un dar, chiar si atunci cand povestirea e plina de venin si ti-l injecteaza, tot o legatura se cheama ca este, iti da incredere, si rareori increderea nu e inselata mai devreme sau mai tarziu…”

“Cum as putea sa nu cunosc chipul tau maine, cel care exista inca de pe acum sau se faureste sub fata pe care o arati ori sub masca pe care o porti, si pe care mi-l vei dezvalui doar atunci cand nu ma voi astepta sa-l vad?”

“Rar gasesti o fiinta in fata careia ramai in intuneric pentru totdeauna, rareori cate-un chip nu se iveste dupa o vreme din uitare ca urmare a staruintei noastre, chiar daca e nedeslusit sau foarte sters, deosebit de cum ne-am fi putut astepta, deseori indepartat, putin alaturi de prima schita de portret pe care i-am facut-o, de multe ori incongruent.”

“Viata nu poate fi povestita si asta face sa fie cu totul extraordinar  faptul ca de veacuri, de cand avem cunostinta de viata istorica, oamenii incearca necontenit sa o povesteasca, staruind cu incapatanare sa povesteasca ce nu poate fi povestit.”


Advertisements

3 Responses to “Chipul tau maine”


  1. October 3, 2008 at 11:13 pm

    Inima atat de alba este un roman mai aerisit si fara prea multe conotatii istorico-politice.
    Daca mai gasesti pe undeva Maine in batalie sa te gandesti la mine (editura Univers): it’s a must!

  2. 2 moonlightblues
    October 4, 2008 at 12:01 am

    Vad ca pe net nu e disponibila nicaieri dar o sa ma uit si prin librarii 🙂 mersi pentru recomandare


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: