04
Dec
08

Jurnal din Tahiti

paul_gauguin1891

Azi am terminat Noa Noa si alte scrieri, o carte care curprinde in prima parte amintirile lui Gauguin dintr-o perioada de doi ani in care a trait in Tahiti iar in a doua fragmente din articolele publicate, interviurile sau corespondenta artistului. Jurnalul se citeste foarte usor; aduna impresiile lui Gauguin  din momentul in care ajunge in insule, descrieri ale vietii localnicilor, ale divinitatilor, schite si poezii, pana la data  la care este nevoit sa se intoarca in Franta. Totusi, partea a doua este cea care mi-a atras atentia, cu opiniile sale despre arta, comparatii ale picturii cu muzica sau prietenia cu Van Gogh. Pacat ca se intinde doar pe cateva zeci de pagini:

Totul in opera mea e calculat, indelung gandit. Este o muzica daca vreti! Prin oranduirea liniilor si a culorilor obtin, cu pretextul unui subiect oarecare luat din viata sau natura, simfonii, armonii care nu reprezinta ceva cu totul real in sensul vulgar al cuvantului, care nu exprima direct nicio idee dar care trebuie sa trezeasca cugetarea asa cum cugetarea trezeste muzica, doar prin afinitati misterioase intre creierul nostru si anumite combinari de culori si linii.”

“De fapt, in pictura trebuie cautata mai mult sugestia decat descrierea, asa cum face de altfel muzica. Oamenii ma invinuiesc uneori ca sunt de neinteles tocmai pentru ca in tablourile mele cauta o latura explicativa care nu exista….Manet e un maestru. Delacroix e un maestru. Au fost huiduiti la inceputurile lor; lumea se tavalea de ras dinaintea calului violet al lui Delacroix. Dar asa e publicul. Sunt cu totul resemnat sa raman multa vreme neinteles. Facand ce a mai fost facut as fi un plagiator si m-as socoti nedemn; daca fac altceva sunt tratat drept un prapadit. Mai bine prapadit decat plagiator”.

“Cand am ajuns la Arles, Vincent se cauta pe sine, in vreme ce eu, mult mai in varsta, eram un om format. Lui Vincent ii datorez ceva si anume: constiinta de a-i fi fost de folos, consolidarea ideilor mele anterioare despre pictura si gandul, in clipele grele, ca exista altii mai necajiti decat mine.”

Advertisements

5 Responses to “Jurnal din Tahiti”


  1. December 6, 2008 at 12:12 pm

    mi-ai starnit atentia. in mod cert o voi cauta. imi aduc aminte cat de placuta a fost lectura jurnalului/memoriilor lui Dali.

    PS: exista vreo editie noua, sau trebuie sa o caut prin anticariate?

  2. 2 moonlightblues
    December 6, 2008 at 1:32 pm

    din pacate nu 😦 eu chiar intr-un anticariat am gasit-o, in colectia aceea de arta cu coperta alb-negru de la editura Meridiane…cred ca ar fi fost interesant sa publice mai multe articole sau fragmente de corespondenta intr-o carte separata

  3. December 20, 2008 at 4:42 pm

    dintre lucrarile lui van gogh campul cu flori de langa arles [si noapte instelata] sunt preferatele mele.

  4. 4 ovidiu
    July 28, 2009 at 2:42 am

    daca ati ajunge si voi acolo cu singura ca ati fi impresionati de cat de curate si paradisiace sunt acele locuri, e uimitor, te simti ca in paradis, oamenii traiesc foarte simplu si efectiv nu au nici o grija, nu am cuvinte sa descriu peisajul de acolo, pozele din acele zone spun totul, imi este tare dor de acele locuri, nu degeaba vanilia de tahiti are o aroma extravaganta si e folosita la cel mai scump parfum din lume.

  5. 5 moonlightblues
    July 28, 2009 at 9:38 am

    lucky you 🙂 momentan pot doar sa-mi imaginez cum sunt acele locuri


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: