03
Jan
09

De la moarte pana-n zori

de-la-moarteCartea asta mi-a incantat scurta vacanta pe care am avut-o de sarbatori in ciuda temelor sumbre abordate de Thomas Wolfe in unele pasaje. Volumul cuprinde 14 povestiri scrise de autor in amintirea fratelui sau Benjamin Harrison Wolfe si a “scurtei sale vieti mandre si pline de amaraciune”.

In cea mai mare parte sunt  povestiri fara  mesaje optimiste sau finaluri fericite, plasate in America inceputului de secol XX, despre moarte si cum o percepem sau ne “intalnim” cu ea zi de zi, despre aparente inselatoare, trecerea timpului, conturand o lume cu personaje umile, insingurate, care par sa nu-si gaseasca locul in spatiul si timpul alese de scriitor. Unele au in centru o intamplare marunta pierduta printre amintiri, cum ar fi sosirea circului intr-un orasel in zorii unei dimineti de septembrie, pe altele ti le amintesti datorita atmosferei ireale din timpul unei plimbari noaptea prin Central Park sau datorita personajelor: cel care rataceste zilnic pe stradutele din Brooklyn in cautarea a diferite adrese desi este avertizat ca “numai mortii cunosc Brooklynul”, femeia eleganta a carei frumusete iese in evidenta in forfota garii din Munchen sau mecanicul care in urma unui simplu gest constientizeaza trecerea timpului si faptul ca uneori e mai bine sa intretinem iluziile decat sa le destramam.

De obicei privesc cu suspiciune descrierile elogioase ale editurilor, insa de data asta sunt intru totul de acord cu promovarea Poliromului: povestirile lui Wolfe sunt adevarate bijuterii. Nu inteleg de ce, in afara de cartea de fata si Priveste, inger, catre casa, nu mai exista nicio proza de Wolfe tradusa in oferta editurilor de la noi.

Pasi pe poteca si apoi pe drumul spre oras si-si dadu seama deodata ca e batran. Sufletul sau, care privise cu curaj si incredere imaginea binecunoscuta a sinelor, era acum apasat de spaima si de indoiala, vazand chipul nebanuit al unui pamant care fusese mereu la cativa pasi de el si pe care nu-l vazuse si nu-l cunoscuse niciodata. Intelese ca pierise pentru totdeauna, ca nu va mai redobandi nicicand farmecul acelui drum pierdut si luminos, imaginea sinelor stralucitoare, peticul de lume imaginara, marunta si buna, rodul sperantelor sale.” Cei de aproape si cei de departe

“Caci exista viata pe taramul noptii. Un val intunecat se unduieste in inimile oamenilor. Salbatic, ciudat si triumfator, strabatand pamantul nesfarsit cufundat in somn, mi-a vorbit in mii de nopti de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile intunecate si necunoscute sunt scrise in inima mea….Am cunoscut toate fapturile ce vietuiesc pe pamant noaptea si noaptea am cunoscut prietenia nemuritoare a celor trei alaturi de care mi-am petrecut cea mai mare parte din viata: Moartea cea mandra, Singuratatea, sora ei cea aspra si Somnul, fratele lor cel puternic. Am trait si am muncit si am trudit singur numai cu Singuratatea, prietena mea si noaptea, in intuneric, in tacerea cufundata in somn a pamantului am privit de mii de ori chipurile Somnului si am ascultat tropotul armasarilor negri ce se apropiau. Si mi-am vazut tatal si fratele murind in timp ce stam de veghe in intuneric, la miezul noptii, si am cunoscut si iubit chipul Mortii celei mandre cand mi-a iesit in cale.” Moartea- sora cea mandra

Advertisements

0 Responses to “De la moarte pana-n zori”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: