21
Feb
09

Pasunile Raiului

pasunile2

Reunind 12 povestiri, al doilea volum scris de Steinbeck in 1932 la varsta de 30 ani imagineaza viata unei comunitati din California asezata in valea numita Pasunile Raiului. Autorul are prilejul de a prezenta familiile generatii la rand cu propriile drame, resentimente, ambitii si neimpliniri, intrusi sau chiar case blestemate. Povestirile ar putea alcatui un roman avand in vedere tematica abordata si faptul ca au unele personaje comune dar cred ca pot fi citite si separat fara sa lase impresia de incomplet.

Cu toate acestea, volumul nu mi s-a parut extraordinar, din proza scurta citita in ultima vreme m-a impresionat mult mai mult cea scrisa de Thomas Wolfe. Mi-a placut in schimb stilul simplu, nepretentios in care a reusit sa portretizeze unele personaje( Bert Munroe si Molly Morgan sunt doar doua exemple) si modul in care autorul inchide povestirile circular tot cu imaginea Pasunilor Raiului. Asa se face ca primei perspective a caporalului spaniol care descopera valea ii corespunde o a doua, a turistilor care peste ani vin sa viziteze locurile.

Nu obisnuiesc sa citesc un autor in ordinea aparitiei operelor sale, sa-mi impun sa incep cu scrierile in care si-a format un stil specific si sa incerc sa-i descopar evolutia de-a lungul timpului. Dar in cazul lui Steinbeck cred ca ar fi trebuit sa o fac. Spun asta pentru ca este clar ca scriitorul a conturat aici niste tipologii pe care le-a folosit  mai tarziu in unele romane si de-a lungul lecturii cautam sa plasez personajele in alte carti de Steinbeck pe care le-am citit.

Advertisements

10 Responses to “Pasunile Raiului”


  1. 1 cristian sirb
    February 21, 2009 at 7:16 pm

    ai blog frumos, liniştitor.

  2. February 22, 2009 at 2:40 pm

    Mie imi place enorm Steinbeck (pana acum cu o singura exceptie, La Rasarit de Eden) si volumul asta a fost o incantare. Aproape la nivelul din Mice and Men sau Tortila Flat. Imi pare rau ca nu ti s-a parut ceva deosebit, dar voi incerca si eu Thomas Wolfe.

  3. 3 moonlightblues
    February 22, 2009 at 5:25 pm

    Sunt curioasa de ce nu ti-a placut La Rasarit. Steinbeck imi place si mie si de aici probabil si tendinta asta de a analiza si compara prea mult care imi fura un pic din farmecul unor lecturi…Cat despre Wolfe, volumul de povestiri m-a facut sa-i caut si alte opere. Cred ca de-a lungul timpului din pov lui o sa-mi amintesc mai ales atmosfera, senzatiile iar din cele ale lui Steinbeck personajele

  4. 4 mirela
    February 22, 2009 at 8:06 pm

    Recomand proza scurta a lui Cortazar, Toate focurile, focul, daca tot veni vorba de proza scurta. Sunt curioasa care ar fi parerea ta. As fi vrut sa stiu inca de cand locuiam si eu in camin in Constanta ca esti asa cum esti, poate ne-am fi imprietenit si ar fi fost frumos. 🙂

  5. 5 moonlightblues
    February 22, 2009 at 9:33 pm

    Mi-a mai recomandat cineva cartea dar cred ca dupa Pravaliile de scortisoara de Bruno Schulz, ele asteapta de mai multa vreme :)…imi pare rau ca nu am ajuns la lansarea volumului tau, nu am stiut exact data si mi-a spus Corina dupa ce a avut loc 😦

  6. February 22, 2009 at 11:36 pm

    Sa raspund. La Rasarit de Eden mi s-a parut incercarea (partial esuata) a lui Steinbeck de a scrie o cronica de familie in cheie clasica. Buna carte pentru nivelul altor scriitori, slaba, prea lunga si ratand miza – Cain si Abel – pentru Steinbeck. Spre deosebire de celelalte, pe asta am citit-o cu oarecare efort si chiar iritare, pe alocuri. Ar fi putut sa fie mult mai mult. Parerea mea…

  7. February 23, 2009 at 11:43 am

    Mie mi-e foarte greu sa citesc proza scurta. Aproape ca o detest… Nu stiu fix de ce anume, insa imi tot promit ca o sa mai incerc chestii. Poate Steinbeck va fi o optiune.

    @cinabru – ciudat… mie mi-a placut La rasarit de Eden. Cred ca fix din aceleasi motive pentru care tie nu ti-a placut. Nu mi s-a parut nici lunga, nici esuata. Desi recunosc ca acum multi ani, cand am vrut sa o citesc prima data, nu m-a prins deloc.

  8. February 25, 2009 at 11:40 pm

    sincer, mie mi-au placut la nebunie aceste povestiri

    si nu m-am prins ca sunt legate pana dupa jumatatea cartii 🙂

    hmmm, am auzit aici doua pareri interesante, cineva spunea ca nu prea i-a placut `La rasarit de Eden` si autorul blogului ca `volumul nu mi s-a parut extraordinar`

    in virtutea dictonului ca `de gustibus non disputandum` nu am sa-i contrazic, dar nu sunt de acord 😛

    succes 🙂

  9. 9 moonlightblues
    February 26, 2009 at 12:08 am

    unde ar mai fi farmecul discutiilor daca toti am avea aceeasi parere si am primi aceleasi recomandari? 🙂

  10. February 26, 2009 at 11:49 am

    Hehe, asa e. Pana la urma tot singur trebuie sa te convingi daca iti place sau nu ceva; doar nu putem trai din “povestile” altora 😉


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: