22
Mar
09

Los Adioses

los_adiosesAm luat Despartirile lui Onetti din pura intamplare: ma uitam in Carturesti la standul cu reduceri si mi-a placut titlul scris pe una din primele pagini ale cartii: Los adioses. Fara sa stiu nimic de autor, de stilul lui, de ce carti a mai scris, dar vad ca in ultima vreme genul asta de experimente imi ies din ce in ce mai bine.

In Despartiri, povestirea propriu-zisa are o evidenta nota nostalgica: intr-un oras de munte unde se retrag bolnavii de tuberculoza ajunge si un fost sportiv a carui rutina zilnica depinde de doua randuri de scrisori pe care le primeste: unele scrise cu cerneala albastra, altele batute la o masina veche, cu litere murdare si denivelate. Este clar ca sunt de la persoane dragi din trecutul lui, doua femei pe care le si cunoastem intr-un final: cateva portrete si gesturi schitate rapid, suficient insa ca atmosfera sa capete o anumita tensiune. In acest mod, curiozitatea cititorului e mereu starnită de relatiile ambigue dintre personaje, dar in ansamblu avem o poveste care nu aduce ceva nou, fiind doar o alta reformulare a eternei probleme a mortalitatii, a trecutului sau a singuratatii.

Ce e uimitor insa in acest roman de scurta intindere este ca totul e interpretabil pentru ca Onetti propune cititorului realitatea unui martor. Nu ne spune povestea personajului direct, ci prin intermediul infirmierului, cameristei hotelului, dar mai ales din perspectiva proprietarului dughenei din oras care-i observa obiceiurile, gesturile, reactiile. Pana la urma cat este adevar in povestea personajului si cat din propriile ganduri si temeri proiecteaza martorul asupra povestii lui? Intrebarile se acumuleaza pe masura ce inaintam in lectura si astfel ajungem ca cititori sa fim alti interpreti subiectivi ai povestii personajului. Mi-a placut mult stilul scriitorului, cum te determina sa faci propriile scenarii plauzibile cu datele pe care le ai si cum foloseste acea scrisoare necitita la sfarsit sa-ti aminteasca inca o data cat de schimbatoare pot fi unele fraze din perspective diferite. In plus, are in text unele subtilitati de o finete remarcabila care spun atat de multe despre personaje fara sa dea impresia unei analize propriu-zise. Cred ca intr-o anumita masura frazele lui Onetti seamana cu frazele lui Marias:

“Il vedeam umplandu-si  si golindu-si paharul in tacere, din profil, cu coatele sprijinite pe tejghea, contrazicand ideea ca nici macar trecuturile nu se pot pastra neschimbate, ca urechile cele mai greoaie trebuie sa asculte vuietul nisipului in care scurma trecuturile, pentru a cobori, a se departa, a se schimba, a-si continua viata.”

” Tintuind cu privirile lumina care sovaia elastica in tina drumului, n-aveam nevoie s-o privesc ca sa-i vad chipul, sa ma conving ca acesta avea sa-si pastreze pana la moarte, in zile luminoase si populate sau in nopti asemenea celei prin care treceam, infruntand singura, infumurata, iluzoria apropiere a barbatilor, nasucul care-si arata in orice pozitie a capului narile sinuoase, inocente, buza inferioara prea groasa, ochii turtiti fara convexitate, ca simple desene facute cu un creion cafeniu-inchis pe o hartie bruna de culoare mai deschisa.”

Advertisements

5 Responses to “Los Adioses”


  1. 1 andrei
    March 26, 2009 at 11:40 pm

    sper sa continui aventura cu onetti. merita. eu sint acum la viata scurta.

  2. 2 moonlightblues
    March 27, 2009 at 8:58 am

    cu siguranta 🙂 doar ca nu prea stiu cu ce… pana acum nu am vazut viata scurta prin librarii, in schimb am dat de un volum de povestiri de onetti

  3. April 4, 2009 at 4:09 pm

    da, se pare ca viata scurta e capodopera, a nascut un taram virtual. din pacate, eu n-am terminat-o, dar nu pt ca nu mi-a placut. sigur o s-o gasesti pe la targuri sau kilipirim.

  4. 4 moonlightblues
    April 4, 2009 at 5:24 pm

    doar daca fac o plimbare pana la bucuresti 🙂 ca la ce asa-zise targuri sunt in constanta, slabe sanse.mi-am pierdut speranta sa gasesc oferte interesante la kilipirimul acela organizat in fiecare vara intr-un cort pe faleza cazinoului.de obicei daca nu gasesc o carte prin librarii fac comanda pe net direct de la editura


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: