06
May
09

O pagina de dragoste

o-pagina-de-dragoste Zilele trecute citind O pagina de dragoste de Zola ma gandeam cat de mult datoreaza Parisul literaturii si cinematografiei si cate persoane au fost dezamagite cand i-au calcat strazile prima data. Cu siguranta nu ar mai fi avut aceeasi aura de oras boem, al indragostitilor si artistilor sau al luxului si elegantei daca nu ar fi fost decorul atator povesti romantate imaginate de regizori si scriitori. In O pagina de dragoste de exemplu cred ca trece si peste a fi un cadru in care personajele isi poarta virtutile si viciile, devenind unul dintre personaje. Am luat cartea de la ultimul schimb de carti pentru ca nu-l mai citisem pe Zola din liceu si vroiam sa vad daca imi mai amintesc ceva despre membrii familiei Rougon Macquart. De amintit nu prea mi-am amintit dar ce am gasit in paginile cartii a fost destul de diferit de ce impresie am purtat toti anii acestia asupra cartilor scriitorului.. In sensul ca atunci cand vorbeam de Zola aveam in minte mai degraba atmosfera apasatoare din Germinal decat cea din La Paradisul femeilor.

O pagina de dragoste nu este asadar doar o poveste de dragoste asa cum Parisul nu este pentru Zola doar o scena pe care personajele isi joaca rolurile. Pe scurt, Helene se muta din provincie cu fiica sa posesiva si dupa moartea sotului ajunge in din ce in ce mai des in compania familie Deberle, avand o legatura cu medicul fetei. In scriitura este prinsa o critica a saloanelor frivole din Parisul secolului al XIX-lea dar se intrepatrund si teme din alte romane ale scriitorului cum ar fi originea averilor, bolile ereditare, conflictul dintre datorie si instinct.

In orice caz, ce mi-a placut cel mai mult si cred ca o sa-mi ramana in minte este  modul in care scriitorul a conturat temperamentul posesiv al copilei, pe alocuri inspaimantator si acel Paris pe care personajele il au mereu aproape dar in final nu ajung sa-l cunoasca:

“Parisul disparut avea odihna visatoare a unui urias care lasa sa invaluie noaptea si ramane acolo, nemiscat o clipa, cu ochii deschisi. Nimic nu o induiosa mai mult pe Helene decat acest moment de oprire in viata cetatii. De trei luni de cand nu mai iesise, tintuita langa patul Jeannei, n-avea alt tovaras de veghe la capataiul bolnavei decat marele Paris asternut in zare. Parisul era acolo, pe orice vreme, amestecandu-se in durerile si nadejdile sale, intocmai ca un prieten. Il ignora intotdeauna, fusese mereu departe de el, nepasatoare fata de strazile si de oamenii sai; si el ii umplea singuratatea…Adesea, in ceasurile de nadejde isi incredinta bucuria inimii departarilor pierdute ale mahalalelor. Nu exista niciun moment care sa nu-i reaminteasca vreo emotie trista sau fericita. Parisul traia in insasi existenta ei. Dar niciodata nu-l iubise mai mult ca in amurg, cand, ziua o data sfarsita, el consimtea la un sfert de ceas de linistire, de uitare si de visare, asteptand sa se aprinda felinarele.”

Advertisements

2 Responses to “O pagina de dragoste”


  1. May 7, 2009 at 11:15 am

    Am citit pe diagonala recenzia pentru ca nu prea imi place sa stiu dinainte ce se intampla in carte. 🙂 Dar eram curioasa de o alta lectura marca Zola si mi-ai oferit-o tu. Am citit doar Prada de la el si ma tenteaza si Nana. 🙂 Si acum mai am una pe lista, grace a toi. 🙂

  2. 2 moonlightblues
    May 7, 2009 at 6:12 pm

    Nici nu am povestit mult din subiectul cartii 🙂 Si eu am citit Prada dar sincera sa fiu nu mai tin minte mare lucru, la fel si din Nana si Bucuria de a trai…Daca ar fi sa recitesc ceva cred ca le-as alege pe cele 2 mentionate mai sus: La Paradisul femeilor si Germinal


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: