24
Jan
10

Lumière et compagnie

Acum vreun an priveam Chacun son cinéma minunandu-ma ca se pot face scurt-metraje de doar trei minute care sa aiba o relevanta in contextul experimentului respectiv dar zilele trecute am gasit o serie care m-a facut sa-mi dau seama ca jocul poate fi dus si mai departe. Cu ocazia implinirii a 100 ani de la primul film al fratilor Lumière, 40 regizori (printre care si Lucian Pintilie) au fost invitati sa filmeze secvente de 52 secunde cu echipamentul initial folosit la filmarea intrarii trenului in gara din La Ciotat, in conditii de sunet si lumina asemanatoare celor din 1895.

Ideea mi s-a parut foarte interesanta de cand am auzit de existenta filmului dar ca in majoritatea experimentelor de genul acesta, de la primele secvente era evident ca ceea ce pentru unii regizori a fost o provocare pentru altii a reprezentat doar o constrangere. Sunt momente romantice, absurde, se ironizeaza cenzura, se mizeaza mult pe estetic, pe imagini cu copii sau istoria celei de-a saptea arte. Unii chiar prefera sa-si transforme micuta secventa in ceva moralizator facand referire la momente istorice.

Michael Haneke si Patrice Leconte fac aluzie in montajele lor la trecerea timpului in timp ce Alain Corneau iese in evidenta adaugand  culoare miscarilor unei dansatoare.

Stilul lui Lynch poate fi recunoscut chiar si in 52 secunde iar intr-unul din scurtmetrajele care mi-au placut cel mai mult Claude Lelouch aduce in prim plan un cuplu filmat cu toate tipurile de camera care au aparut de-a lungul timpului.

La final impresiile imi sunt amestecate. Presupun ca, strict referitor la teme si idei originale, am asteptat ca regizorii sa se joace un pic mai mult si in ansamblu nu prea m-au convins ca ar fi un omagiu adus cinematografiei. Partea frumoasa a venit din alta parte: pe langa scurt-metrajele propriu-zise, Lumière et compagnie contine cateva din filmele restaurate ale fratilor Lumière si interviuri sau scurte secvente de la filmari. Regizorii in momentele in care invata cum sa filmeze cu o asemena relicva, unii parca surprinsi, intimidati sa se afle in fata camerei vorbind despre viitorul povestilor si al cinematografiei.

Advertisements

3 Responses to “Lumière et compagnie”


  1. January 26, 2010 at 12:13 am

    si eu subscriu la “culoarea” aia.
    sau la poezia aia, ca mi se pare ca era cam acelasi lucru..

  2. 2 literelibere
    January 28, 2010 at 6:21 pm

    ca sa vezi cum sarah moon m-a facut sa cunosc un blog interesant despre filme. 🙂

  3. 3 moonlightblues
    January 28, 2010 at 10:33 pm

    daca nu i-as fi vazut numele la inceputul filmului nu i-as fi descoperit fotografiile 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: