21
Nov
10

The Very Thought of You

In general nu caut sa citesc anumite carti doar pentru ca au primit sau au fost nominalizate la un anumit premiu literar asa ca daca nu as fi citit pe joacadeamine cateva detalii despre tema cartii probabil nu as fi fost interesata vreodata de titlu.

Mi-a atras atentia faptul ca Rosie Alison reconstruieste o farama din perioada celui de-al doilea razboi mondial folosind ca motiv evacuarea copiilor din Londra. Nu stiu de ce imi place asa de mult tema asta, a oraselor, comunitatilor, din care copiii dispar intr-un mod sau altul. Tin minte ca ideea asta m-a pus pe ganduri si cand am citit Dulcea lume de dupa a lui Russel Banks.

The Very Thought of You este o carte de atmosfera, cu povesti de dragoste intr-o resedinta englezeasca, imagini din arhivele BBC-ului, cu baluri si scrisori ascunse. O citesti mai mult de dragul povestii si nu pentru ca exceleaza in vreun fel la nivel stilistic.

Dupa evacuarea din 1939, o fetita de opt ani traieste departe de parinti la Ashton Park intr-o casa transformata in scoala pe perioada razboiului si in jurul acestui personaj autoarea incearca sa impleteasca si alte povesti. Cea a cuplului straniu care o gazduieste pe Anna in Ashton House, viata mamei care alege sa ramana in Londra in timpul bombardamentelor dar si a ambasadorului britanic in Polonia din vremea razboiului.

Scriitoarea nu pune accent neaparat pe critica razboiului. Este oglindit mai mult in obiceiurile cotidiene ale londonezilor, in linistea  orasului din care copiii au fost evacuati sau neputinta unor personaje in fata lucrurilor pe care nu le pot controla. As fi vrut totusi ca povestea sa se opreasca cu cateva capitole inainte de final pentru ca  incapacitatea de a comunica a personajelor si unele artificii imaginate de autoare in legatura cu povestile de dragoste aluneca de cele mai multe ori spre clisee cunoscute.

In ansamblu, chiar si cu scenele mai… siropoase sa spunem, cartea mi-a placut. Cred ca imi si era si dor sa citesc o poveste de dragoste care sa aiba loc in vremea razboiului.

“ Anna sensed that everything had been done for someone else, the gilted cornices in the ceiling, the paneling, the great carved fireplaces. It was as if she was only eavesdropping on another time and place. The books in the library, the clocks in the saloon, the kneelers in the chapel – all belonged to somebody else’s life, She knew she was only a chance visitor there.”

“She had arrived just in time to see Ashton Park in all its sober autumn glory – so why did she fell so curiously detached from the scene before her? Perhaps life was one long story of separation, just as Wordsworth had said. From people, from places, from the past you could never quite reach even as you lived it.”

Advertisements

4 Responses to “The Very Thought of You”


  1. November 21, 2010 at 1:23 pm

    “O citesti mai mult de dragul povestii si nu pentru ca exceleaza in vreun fel la nivel stilistic.” Atunci,oare care mai e meritul scriitorului?Acela de a asculta la momentul potrivit si de a FI la momentul potrivit?

  2. 2 moonlightblues
    November 21, 2010 at 2:19 pm

    meritul de a imagina povestea, nu cred ca este un lucru de neglijat
    asa cum nu cred ca stilul este singurul criteriu in baza caruia ar trebui sa judecam o carte, mai ales ca unii scriitori isi formeaza stilul in timp, dupa cateva carti in care au putut exersa. spun asta pentru ca the very thought of you este romanul de debut al autoarei asa ca am preferat sa dau cateva detalii despre poveste si nu sa pun accent pe stil
    dupa cum vad eu lucrurile, desi ideal ar fi o imbinare a celor doua, unii scriitori acorda o mai mare importanta fictiunii in timp ce altii isi reduc povestea la un simplu episod pe care il incarca de semnificatii experimentand mult mai mult cu stilul, cu forma. cand ma gandesc la scriitori care “exceleaza stilistic” cum am spus mai sus ma gandesc de exemplu la marias, onetti din ce am citit in ultima vreme, proust dintre clasici. de aceea nu pot sa o plasez pe rosie alison in aceeasi categorie.

  3. November 28, 2010 at 12:01 pm

    Ma bucur tare ca ti-a placut cartea; daca mai imi permiti o recomandare, cred ca ti-ar placea foarte tare si ‘The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society‘ (http://blog.joacadeamine.ro/2010/02/21/daca-e-destul-de-bun/).

    Cu drag,
    O.

  4. 4 moonlightblues
    November 28, 2010 at 2:10 pm

    o sa tin cont de ea la urmatoarea comanda pe care o fac 😀
    mai am notate cateva titluri de la tine. imi place ca descoperi acolo carti pe care nu le vad comentate pe alte site-uri sau bloguri


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: