09
Jan
11

Furtisaguri

Pickup on South Street (1953) se deschide cu scena unui furt in metroul new-yorkez. In jurul ei se declanseaza intregul conflict dar in acel moment nici hotul nici victima nu par sa-si dea seama de implicatiile gestului si nici cate persoane ar putea fi interesate de continutul unui banal portofel.

Acum vreun an am vazut Pickpocket (1959), un film cu o tema asemanatoare in care tin minte ca nu m-a impresionat nici interpretarea actorilor, nici cum a ales Robert Bresson sa trateze subiectul. In acest caz insa actorii sunt foarte bine alesi si dialogurile alerte.

Richard Widmark este hotul carismatic cu o ascunzatoare pe masura – un fost magazin de momeala pe Hudson River – unde politistii ii mai fac cate o vizita din cand in cand. Pe de alta parte o avem pe Thelma Ritter care cred ca pune in lumina cel mai bine lumea lipsita de moralitate a hotilor de buzunare interpretand o informatoare ce cunoaste argoul lor si vinde ponturi atat politiei cat si altor persoane interesate.

Ce mi-a placut in Pickup on South Street este faptul ca personajele nu pot fi impartite in categorii clare: este o poveste in care nu exista inocenti si vinovati, doar personaje care pot fi cumparate. Politistii sunt corupti, principiile se schimba pe cativa dolari si hotii au mustrari de constiinta astfel incat nu stii niciodata care este personajul negativ si care cel pozitiv.

Si or fi microfilmul pierdut, urmaririle si close-up-urile mult prea intalnite in filmele noir dar mie mi-au placut, si cadrele b&w cu New-Yorkul acelor ani si filmarile din umbra unui chiosc de ziare sau in lumina lunii. Cred ca toate isi au farmecul lor in cazul acestui film care, mie cel putin, mi-a dovedit inca o data ca anii ’40-’50 mai au o multime de filme bune nedescoperite sau nepromovate.

Advertisements

5 Responses to “Furtisaguri”


  1. January 9, 2011 at 10:37 pm

    De ce e Pickup on south street film nedescoperit? Pentru cine? I don’t get it, nu e un titlu tocmai obscur.

  2. 2 moonlightblues
    January 10, 2011 at 1:15 pm

    am presupus ca se intelege ca este o parere personala, subiectiva, daca am spus ” acestui film care, mie cel putin, mi-a dovedit ”
    eu una nu l-am vazut recomandat pe site-urile pe care intru de obicei.
    am dat peste recenzia unei carti despre filmele regizorului pe sensesofcinema si am zis sa vad si eu unul din ele pentru ca nu mai auzisem de samuel fuller

  3. January 10, 2011 at 2:20 pm

    yea, am inteles ca este o parere personala, iar parerea mea este ca asta nu e un titlu tocmai necunoscut, cel putin nu ptr anul ’53. a primit la vremea lui o nominalizare ptr Oscar, iar in ziua de azi e pe lista filmelor noir esentiale ale anilor ’50 (nu mai stiu, probabil ca intr-un context de genul asta auzisem si eu de el).

    Cat despre Sam Fuller, asta este probabil cel mai popular film al lui, impreuna cu The Shock Corridor – care e un fel de cult classic din cate am inteles, insa mie mi s-a parut cel mult slab (nu prea merita vazut, in opinia mea).

  4. January 10, 2011 at 6:00 pm

    In primul rand, ma bucur ca ti-am descoperit blog-ul. Eu consider ca din anii ’20 pana in anii ’50-’60 s-au facut cele mai bune filme si cel putin la noi sunt foarte putin cunoscute. Hai sa fim seriosi, pe cati din prietenii nostri, s-o luam asa, ii intereseaza filmele clasice? Multe sunt “nedescoperite”.
    Bresson are un mod aparte de a filma, in stil documentarist, mai minimalist, iar pentru Pickpocket a vrut sa foloseasca actori neprofesionisti, este o drama psihologica, cu referiri la “Crima si pedeapsa” a lui Dostoevsky. Pickup On South Street este un noir pur, Samuel Fuller are cu totul alt stil, el fusese jurnalist, specializat pe investigatii de crima, ceea ce l-a influentat in munca sa de regizor. Ambele filme merita vazute.

  5. 5 moonlightblues
    January 10, 2011 at 7:21 pm

    @alin mi-am facut temele in privinta regizorului dupa ce am vazut filmul, am facut rost si de inca doua din filmele lui
    @classiq sunt de acord cu tine ca pentru majoritatea persoanelor multe clasice sunt inca nedescoperite. asta e si unul din motivele pentru care am inceput sa scriu pe blog 🙂
    in privinta lui bresson, nu stiam ca a folosit actori neprofesionisti
    i-am vazut alte filme care mi-au placut – journal d’un cure…si les dames du bois de boulogne asa ca nu e stilul lui ceea ce nu mi-a placut.pur si simplu mi s-a parut ca e ceva ce nu se leaga in pickpocket


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: