16
Feb
11

Tra donne sole

Le amiche (1955) aduna gandurile, tacerile dar si tiradele a cinci femei din Torino in imagini de o eleganta desarvarsita. Pentru ca, asa cum m-a obisnuit, Antonioni lasa imaginile sa-si spuna povestea si nu incarca pelicula cu detalii lipsite de semnificatie. O fi considerat un regizor pretentios sau demodat dar asta cred ca mi-a placut intotdeauna in filmele lui, cum orice gest, orice privire are o poveste nerostita. Si nota aceea de nostalgie pe care o imprima oricarei imagini.

Le amiche preia subiectul unui roman de Cesare Pavese: Clelia se intoarce in Torino dupa o lunga perioada de absenta pentru a deschide un magazin si intra in cercul de prieteni al unei femei pe care o cunoaste intr-un hotel. Un cerc boem cu aparitii stilate, prezentari de moda si plimbari pe plaja din care mai fac parte un cuplu de artisti si o tanara care starneste ingrijorarea tuturor printr-un comportament de neinteles.

Eu l-am vazut ca pe un film despre singuratate si dezamagirea din momentul in care ne dam seama ca trairile si asteptarile noastre nu se regasesc in persoanele din jur iar confirmarea mult asteptata intarzie sa apara.

O alta tema ce apare in mai toate conversatiile sunt relatiile celor cinci distinse doamne: iubirea este privita de unele pragmatic, ca o simpla conventie sociala, o mondenitate, de altele ca ceva care poate fi trecut pe locul doi sau dimpotriva, lucrul la care li se raporteaza intreaga existenta. Cate personaje, atatea tipologii… Pornind de la asemenea discutii cred ca se poate interpreta mult mai mult dar las asta pe seama celor care se hotarasc sa vada filmul.

Actritele sunt foarte bine alese, printre aparitiile lor gratioase actorii din film trecand aproape neobservati.

Si poate a fost doar o impresie, dar Le amiche nu are acea lentoare din filmele de mai tarziu ale regizorului, nu mi-a lasat senzatia ca timpul trece mai incet.

 

Advertisements

4 Responses to “Tra donne sole”


  1. 1 Diana
    February 17, 2011 at 2:40 pm

    Antonioni a avut în toate filmele o sensibilitate deosebitã.Am iubit imediat Cronaca di un amore şi nu am mai gãsit altul sã-l egaleze

  2. 2 moonlightblues
    February 17, 2011 at 7:11 pm

    sincera sa fiu nu am vazut cronaca in intregime, doar cateva scene intr-o noapte la tv asa ca nu pot sa-l compar cu altele
    dar daca nu l-ai vazut, cauta si le amiche. e tot din perioada dinaintea trilogiei, poate o sa-ti placa 🙂

  3. February 18, 2011 at 9:29 pm

    Crezi in ideea ca vedem anumite filme, citim anumite carti, dam peste unii oameni atunci cand trebuie? In momentul in care avem nevoie de un raspuns, de un mesaj pe care ni-l luam singuri? Ai scris asa de frumos…”Eu l-am vazut ca pe un film despre singuratate si dezamagirea din momentul in care ne dam seama ca trairile si asteptarile noastre nu se regasesc in persoanele din jur iar confirmarea mult asteptata intarzie sa apara.” Cunosc senzatia. Stiu si genul de film.

  4. 4 moonlightblues
    February 18, 2011 at 11:55 pm

    uneori asa este 🙂
    si e frumos sa-ti imaginezi atunci cand iti scrii impresiile despre un film ca poate acela e filmul potrivit pentru cineva


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: