11
Apr
11

De amorul artei

Presupun ca in cinematografie versatilitatea se apreciaza in functie de cum te poti plia pe cat mai multe tipuri de filme, roluri sau personalitati. Dar as minti daca as spune ca nu-mi place sa gasesc cate un actor sau regizor incapatanat sa ramana in acelasi tipar de filme fara sa cada in tentatia sclipirilor hollywoodiene. Louis Garrel este unul din actorii pe care-i vad numai in pelicule europene, uneori filmate alb-negru, genul de povesti orientate catre personaje cu relatii problematice si sper sa nu vina prea curand ziua in care o sa-l vad alergand la bratul vreunei dive intr-un film de box-office. Il prefer cantand pe acoperisurile Parisului in filmuletele obscure ale lui Christophe Honoré sau in dramele de apartament in care ii sta atat de bine ca amant régulier à la frontière de l’aube.

Curiozitatea si aceasta slabiciune pe care o am pentru tandemul Garrel – Honoré ar explica faptul ca m-am intors din vacanta cu o carte autobiografica a regizorului. De cele mai multe ori filmele lui sunt departe de a fi extraordinare si totusi, pretuiesc nespus acea senzatie pe care mi-o lasa, ca de fiecare data cand lucrurile aluneca spre tragedie pot lua o alta turnura, ca ne putem juca atat de usor cu tristetea unor momente.

Le livre pour enfants a aparut in 2005 si cuprinde pe langa un colaj de episoade din copilaria regizorului in Bretagne si ganduri referitoare la literatura sau cinematografie. Partea a doua a cartii cel putin devine un veritabil jurnal de pe platourile de filmare, cu impresii despre actorie, zvonuri din pauzele de filmare si povesti cu Louis Garrel sau Isabelle Huppert. Mi s-au parut fermecatoare cuvintele prin care regizorul isi declara dragostea pentru actorii cu care lucreaza sau alte astfel de momente care dau scrierii aerul acela de brosura inchinata cinemaului. Cu toate acestea cartea nu mi s-a parut o revelatie, cred ca pe viitor o sa raman la filmele lui Honoré si nu o sa-i mai citesc experimentele literare.

Advertisements

2 Responses to “De amorul artei”


  1. 1 Mia Dragu
    April 15, 2011 at 1:38 pm

    Parca e la moda sa-ti scrii memoriile daca esti regizor 🙂
    Am vazut nenumarate carti scrise special cu lipici la cinefili prin librarii

  2. 2 moonlightblues
    April 15, 2011 at 8:15 pm

    sincer, eu cred ca nu sunt destule carti “cu lipici la cinefili” prin librarii.asta bineinteles, daca nu pui la socoteala si librariile online 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: