Posts Tagged ‘simone signoret

06
Oct
11

Povesti din belle epoque

Cand ma gandesc la regizorii care au folosit la belle époque drept decor pentru povestile lor, Max Ophüls este primul care-mi vine in minte cu frumoasele sale contes de fées pour grandes-personnes: Le Plaisir, La Ronde sau Letter from an Unknown Woman. Weekendul trecut am descoperit un alt film minunat din acea perioada, regizat de Jacques Becker si avandu-i in rolurile principale pe Simone Signoret si un foarte tanar Serge Reggiani.

Casque d’or (1952) reda tensiunile lumii gangsterilor din Parisul sfarsitului de secol XIX in momentul in care o femme fatale carismatica si provocatoare tulbura loialitatile si ierarhia care existau pana in acel moment printre raufacatorii din Belleville. Filmul este un lung sir de imagini si situatii contrastante: valsuri si idile in decoruri rustice urmate de crime violente pe stradutele dosnice ale Parisului. Film romantic de atmosfera si film cu gangsteri.

Mi-a placut acel amestec de candoare si violenta si faptul ca regizorul nu mizeaza doar pe faradelegile bandei conduse de Claude Dauphin, dovedindu-se si un fin observator al trairilor personajelor. Ce sa mai vorbesc de jocul fara cusur al actorilor care aduce un plus de dramatism povestii.

Simone Signoret ma obisnuise deja cu rolurile de femme fatale voluptoasa asa ca rolul ei nu a fost nicio surpriza. Serge Reggiani in schimb parca nu-si gasea locul initial intr-un astfel de tablou, il vedeam in povestea de dragoste, nu si in lumea criminalilor fara scrupule din Paris. Dar cat de rau m-am inselat… in final, jocul lui este cel mai convingator, chipul lui este cel care-ti ramane in minte si dupa cateva zile dupa ce s-a terminat povestea. Unul din motivele pentru care recomand filmul.

08
Nov
09

Ambitii si femei fatale

roomRoom at the Top (1959) este o drama despre diferentele de clasa si ambitia unui personaj de a sari cateva trepte pe scara sociala, subiecte care acum ar putea sa para pretentioase. Filmul regizat de Jack Clayton a aparut insa intr-un moment in care surprindea perfect ierarhizarea societatii in Anglia de dupa al doilea razboi mondial, in acelasi timp starnind rumoare prin unele scene considerate pe atunci prea indraznete.

Personajul interpretat de Laurence Harvey este oportunistul tipic: arogant, nerabdator, care ar face orice sa-si atinga scopurile, chiar sa se casatoreasca cu fiica unui afacerist daca asta i-ar asigura un loc in cercurile influente in care si-ar dori sa traiasca. Pana sa intre in scena Alice Aisgill  predominanta e tematica sociala, critica generatiei care isi gaseste valorile cele mai importante in statut, bani si putere. Dar dupa aparitia personajului interpretat de Simone Signoret treci de sentimentul initial: filmul nu ti se mai pare atat de anost, conflictele dintre personaje sunt mai accentuate si in unele situatii par sa domine tematica sociala.

Mi-a placut ca, inca din momentul in care se cunosc pe o scena, relatiile celor doi apar ca un joc al rolurilor: Alice e cea care isi interpreteaza rolurile doar pe scena iar cu cei din jur e de o sinceritate dezarmanta, in timp ce Joe isi joaca rolurile in viata de zi cu zi cu orice persoana intalnita in afara de Alice. Ea este femeia nefericita intr-un mariaj plictisitor, o prezenta cu acel aer provocator de femeie fatala, senzuala dar nu vulgara, care m-a facut sa ma gandesc la Jeanne Moreau in prima noapte de dragoste a cinematografului francez.

In definitiv Room at the Top are povesti consistente si personaje complexe  asa ca nu-mi explic de ce am dat de el cautand filme in care a mai jucat Signoret si nu pentru ca l-am vazut recomandat de cineva. Poate nu e pe placul tuturor dar merita vazut macar pentru cum Signoret surprinde nuantele unui rol care i se potriveste perfect.