23
Aug
11

Franta pe care uitam s-o iubim

I-am indragit Testamentul francez si  Pe vremea fluviului Amur, dar dupa Fiica unui erou al Uniunii Sovietice sub asteptari si o incercare nereusita de a citi Recviemul pentru Est, nu as fi crezut ca Andrei Makine va mai ajunge curand printre lecturile mele.

Intre timp am dat peste acest volum cu scurte eseuri publicate in 2006 la invitatia editurii Flammarion de a celebra anul francofoniei si nu am rezistat tentatiei de a vedea ce a avut de spus Makine despre tara care i-a dat sansa sa-si faca cunoscute povestile.

Acuzator si ironic cand vorbeste despre cultura franceza, de ce a fost in trecut spiritul francez si ce reprezinta in prezent, dar si cu o doza de umor cand vine vorba de cheia misterului francez sau convingerile francezilor, scriitorul isi dezvaluie gandurile referitoare la acea Franta indepartata si misterioasa pe care o visa in copilarie, problema Algeriei postcoloniale, certurile politice din prezent sau diversitatea culturala.

Nu mi s-a parut o carte extraordinara, dar este de citit, mai ales daca sunteti familiarizati cu stilul scriitorului. Ca o curiozitate.

« Francitatea a insemnat intotdeauna cautarea de forme noi. Ca sa tii in frau haosul elementelor, ca sa starnesti aparitia frumusetii, sa-ti oferi o bucurie intelectuala, estetica sau carnala. Forma unei catedrale, a unei siluete feminine, a unui gand, a unei societati, a unei strofe… »

«  Asa arata astazi francezul care gandeste : o inteligenta infofolita in nenumarate straturi de protectie, si care tatoneaza, se strecoara printre subiecte interzise, se taraste pe un camp minat, inspaimantat de o posibila explozie. Si daca toate minele acestea n-ar fi decat imaginare ? Si daca n-am mai fi obligati, cand incepem o discutie sincera, sa cantarim caracteristicile etnice, sociale, sexuale ale interlocutorului nostru si sa ne cenzuram in functie de aceste criterii ? Si daca ne-am putea recapata verticalitatea si vorbi cu glas tare ? Ca Voltaire in momentele lui cele mai bune. Ca Hugo pe insula lui.  »

«  Franta si-a atras ura pentru ca francezii au lasat-o sa se goleasca de substanta ei, sa se transforme intr-un simplu teritoriu de populare, intr-un capetel de Eurasie mondializata. »


5 Responses to “Franta pe care uitam s-o iubim”


  1. August 24, 2011 at 3:07 pm

    Pare o carte destul de interesanta. Totusi am vazut ca multe persoane cred ca lucrurile au fost mai frumoase in trecut. Eu cred ca lumea de astazi este plina de posibilitati si doar imaginatia ne opreste sa realizam anumite lucruri.

  2. August 27, 2011 at 1:42 pm

    Recunosc cinstit ca nu am citit nimic de el, dar poate ar fi cazul, la un moment dat…mersi de recomandare 🙂

    • 3 moonlightblues
      August 28, 2011 at 11:49 pm

      cu mare placere 🙂
      totusi, daca te hotarasti, eu zic sa incepi cu unul din romanele lui si de-abia apoi sa citesti volumul despre Franta

  3. October 14, 2011 at 6:18 pm

    Makine e un scriitor interesant si, desi s-a lansat cu o carte in care apare cuvantul ”francez”, scrie mai mult despre Rusia. O carte cu numele Fiica unui erou al Uniunii Sovietice n-a avut atata succes, caci nu apare cuvantul francez in titlu.


Leave a comment


in cautarea filmelor pierdute

Bookdepository

buy the book from The Book Depository, free delivery

Coltul colectionarului